Parodontologie: cum prevenim și tratăm boala parodontală

Sănătatea gingiilor și a osului care susține dinții este la fel de importantă ca sănătatea dinților înșiși. Parodontologia este ramura stomatologiei care se ocupă cu prevenția, diagnosticul și tratamentul afecțiunilor parodontale – adică ale gingiilor, osului alveolar și ligamentelor ce fixează dinții. Cea mai cunoscută astfel de afecțiune este boala parodontală, numită popular și parodontoză. Aceasta reprezintă, de fapt, un spectru de stadii începând de la gingivită (inflamație superficială a gingiilor) până la parodontită (infecție profundă care duce la pierderea atașamentului dintelui de os). Vom explora cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru bolile parodontale, precum și modul în care le putem preveni.

Ce este boala parodontală și cum apare?

Boala parodontală este o afecțiune inflamatorie cronică de natură infecțioasă, cauzată de acumularea plăcii bacteriene pe dinți și gingii. Totul începe cu gingivita:

• Placa bacteriană (un biofilm moale plin de microbi) se adună la marginea gingiei, mai ales dacă igiena orală este deficitară.
• Bacteriile din placă eliberează toxine care irită gingia, determinând roșeață, umflare și sângerare ușoară la periaj sau masticație. Acesta este stadiul de gingivită – inflamație a gingiilor fără afectarea osului. Gingivita este reversibilă cu o igienă mai bună și o curățare profesională.
• Dacă nu este tratată, gingivita poate progresa către parodontită: placa se calcifică formând tartru, care apasă pe gingie. Între timp, bacteriile pătrund sub gingie, formând pungi parodontale (spații între dinte și gingie unde infecția se adâncește). Organismul răspunde prin inflamație, dar în proces se produce distrucție tisulară: fibrele care țin atașată gingia de dinte sunt distruse, osul începe să se resoarbă.
• Parodontita este caracterizată prin pierdere de atașament și resorbție osoasă. În timp, dintele devine tot mai dezgolit la bază (gingia retrasă), mai mobil din cauza pierderii suportului osos, și se poate chiar pierde dacă boala avansează mult.

Cauza principală este așadar placa bacteriană, însă există și factori favorizanți:

• Igiena orală inadecvată – periaj rar sau incorect, nefolosirea aței dentare.
• Fumatul – fumătorii au risc mult crescut de parodontoză, tutunul afectează microcirculația gingivală și răspunsul imun local.
• Factori genetici – există persoane predispose genetic; dacă în familie părinții au avut căderi de dinți timpurii, urmașii pot avea un teren susceptibil.
• Diabetul zaharat – diabeticii (mai ales necontrolați) au risc mai mare și forme mai agresive de parodontită.
• Stresul – scade imunitatea și crește hormonii ce pot agrava inflamația.
• Restaurări dentare incorecte – plombe debordante sau lucrări protetice nepotrivite rețin placa și irită gingia.
• Alte: deficiențe nutriționale (vitamina C scăzută), fluctuații hormonale (gingivita de sarcină), anumite medicamente (care induc hiperplazie gingivală).

Semnele și simptomele bolii parodontale

În stadiile inițiale:

• Gingii roșii, ușor inflamate.
• Sângerarea gingiilor la periaj, folosirea aței sau spontan uneori – un semn cardinal de gingivită.
• Respirație neplăcută persistentă (halenă) – bacteriile din pungi eliberează compuși volatili.
• Depozite de tartru galben-maroniu la baza dinților.
• Disconfort sau mâncărime gingivală.

În stadii mai avansate:

• Retracție gingivală – dinții par mai lungi deoarece gingia “se retrage”.
• Mobilitate dentară – inițial foarte fină, apoi dinții pot chiar să se miște vizibil sau să își schimbe poziția (se pot rarefia frontal – fenomenul de “dinți în evantai”).
• Pungi parodontale – spații subgingivale unde se acumulează puroi; uneori se poate observa supurație (lichid alb-gălbui) la marginea gingiei când se apasă.
• Durere sau jenă la masticație – în special la gingiile foarte inflamate sau dacă se formează abcese parodontale.
• Dinții pot căpăta triunghiuri negre între ei (din cauza retracției papilelor interdentare).

E de remarcat că, spre deosebire de carie, parodontoza nu doare semnificativ în fazele incipiente, deci mulți oameni o ignoră până apar probleme serioase.

Statisticile arată că 8 din 10 români suferă de o formă de boală parodontală, mulți fără să știe, deoarece iau drept “normal” faptul că le sângerează gingiile. Conștientizarea și controalele periodice pot identifica gingivita din timp, prevenind evoluția către parodontită și pierderea dinților.

Prevenția bolii parodontale

Cheia este îndepărtarea eficientă a plăcii bacteriene:

• Igiena zilnică – periaj de cel puțin 2 ori/zi, metodic, insistând la linia gingiei (un periaj corect masează ușor gingia, nu o evită). Folosirea aței dentare sau a periuțelor interdentare este crucială pentru a curăța spațiile dintre dinți, acolo unde boala parodontală începe adesea. Apa de gură antiseptică poate fi un adjuvant (ex. cele cu uleiuri esențiale sau clorhexidină în cure scurte).
• Detartraj și profilaxie profesională – la fiecare 6 luni (sau 3-4 luni pentru cei cu probleme gingivale) trebuie efectuată o curățare în cabinet: detartraj ultrasonic, chiuretajul eventualelor depozite subgingivale incipiente, periaj profesional, air-flow. Aceasta elimină factorii iritanți și “resetează” sănătatea gingiilor. Studiile arată că igienizarea periodică reduce drastic incidența parodontitei.
• Renunțarea la fumat – fumătorii trebuie încurajați să reducă sau ideal să renunțe. Fumatul nu numai că favorizează parodontoza, dar și maschează sângerarea (gingiile fumătorilor pot fi fibroase și palide, sângerând puțin chiar dacă sunt bolnave, deci boala progresează “tăcut”).
• Alimentație și stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, bogată în vitamina C și alți antioxidanți (fructe, legume) susține imunitatea locală. Hidratarea adecvată ajută producția de salivă, care conține factori antibacterieni. Gestionarea stresului este și ea benefică, indirect, pentru că stresul slăbește răspunsul imun.
• Controale stomatologice – cu examinare parodontală (medicul sondează gingiile pentru a detecta pungi, măsoară eventual adâncimea lor, verifică mobilitatea dinților). O radiografie panoramică la 1-2 ani poate evidenția pierderea de os alveolar dacă a apărut.

Educația pacientului este esențială: odată ce cineva înțelege că gingiile sângerânde nu sunt normale, va fi motivat să își îmbunătățească igiena și să ceară tratament.

Tratamentul parodontozei

Abordarea depinde de stadiul bolii:

• Tratament nechirurgical (conservator): În faze ușoare spre moderate de parodontită, prima etapă este detartrajul subgingival și chiuretajul radicular (numit și curetaj subgingival sau sri – scaling and root planing). Sub anestezie locală, medicul sau igienistul curăță în profunzime tartrul de pe rădăcinile dinților, din interiorul pungilor, și netezește suprafața radiculară pentru a împiedica reatașarea plăcii. Acest procedeu permite gingiei să se vindece și să se reașeze pe dinte. Se poate face manual (cu chiurete periotale) sau cu instrumente ultrasonice speciale și adesea se împarte pe cadrane, în 2-4 ședințe.
• Tratament medicamentos adjuvant: Pot fi folosite soluții antiseptice (clorhexidină 0.2% – ape de gură, geluri aplicate local în pungă) sau, uneori, chiar antibiotice sistemice ori subgingivale (în forme agresive, medicul poate indica antibiotic pe cale generală; există și variante de a plasa local în pungi niște geluri cu antibiotic sau antiseptic, pentru eliberare lentă). Antibioticele sistemice se folosesc în parodontita agresivă sau generalizată severă, dar nu de rutină, pentru a preveni rezistența.
• Reevaluare: La ~6-8 săptămâni după chiuretaje, se reevaluează situația: sângerarea ar trebui să scadă, pungile se pot reduce ca adâncime (gingia se mai lipește de dinte dacă inflamația a dispărut). Dacă rămân pungi adânci (>5-6 mm) sau zone cu inflamație persistentă, se trece la etapa chirurgicală.
• Tratament chirurgical parodontal: Include diverse proceduri:
  • Chiuretaj chirurgical (operație cu lambou): Se face anestezie, medicul decolă (dezmembrează) gingia de pe dinți în zona afectată, expune rădăcinile și osul și face un detartraj și planare radiculară sub vizibilitate directă (foarte riguros). Se elimină țesutul de granulație (infectat) din interiorul pungilor. Apoi gingia se suturează la loc. Aceasta reduce dramatic adâncimea pungilor, deși poate rezulta într-o retracție gingivală (gingia se atașează mai jos, dar sănătoasă).
  • Grefe osoase și regenerare ghidată: În zone unde pierderea de os e semnificativă dar dintele poate fi salvat, se pot folosi materiale de grefă osoasă (os artificial sau os prelevat de la pacient, membrane resorbabile etc.) pentru a stimula regenerarea osoasă. Procedurile de regenerare tisulară ghidată (GTR) încearcă să refacă parțial suportul dintelui. Succesul depinde de tipul defectului osos (cele “îngrădite” de os pe mai multe laturi au prognostic mai bun).
  • Chiuretajul gingival cu LASER: Cum menționam la tratamente laser, în unele cazuri se poate folosi laserul pentru a steriliza pungile, cu rezultate bune în reducerea inflamației. Poate fi adjunct la cele de mai sus.
  • Extracții strategice: Dacă anumiți dinți sunt irecuperabili (foarte mobili, fără os aproape deloc), mai bine sunt extrași, pentru a nu menține focare de infecție. Ulterior se pot înlocui prin implanturi sau punți, după ce parodontoza e ținută sub control.
• Imobilizarea dinților mobili: Uneori, pentru confortul pacientului, dinții care se mișcă se pot lega între ei (cu fibre sau sârme + compozit) pentru a fi mai stabili în timpul mușcăturii, reducând riscul de pierdere accidentală și durerile la masticație. E o măsură adjuvantă, temporară de regulă, pe perioada tratamentului.

Tratarea parodontozei necesită cooperarea pacientului. Fără igienă strictă după intervenții, boala recidivează. De asemenea, este un proces cronic: odată ce ai fost diagnosticat cu parodontită, vei necesita supraveghere periodică toată viața, pentru a preveni progresul.

Tehnici moderne și tehnologii în parodontologie

În completarea metodelor clasice:

• Laserul dentar: Ajută la decontaminarea pungilor, la vaporizarea țesutului bolnav și la biostimularea vindecării, complementând chiuretajul mecanic. Spre exemplu, laserul diodă poate elimina bacteriile din pungile parodontale și reduce inflamația fără bisturiu, iar pacientul se vindecă mai repede.
• Instrumente ultrasonice subgingivale fine: Cu vârfuri speciale care pot pătrunde adânc fără să lezeze excesiv, pentru o curățare eficientă.
• Microscopul operator sau lupe chirurgicale: Permite medicului să vadă mai bine suprafața rădăcinilor și eventual tartrul restant microscopic, crescând acuratețea tratamentului chirurgical.
• Factori de creștere (PRF/PRGF): Se pot folosi concentrații de factori de creștere obținute din sângele pacientului (plasme îmbogățite cu trombocite) aplicate în zonele tratate chirurgical pentru a accelera regenerarea osului și a gingiilor.
• Probiotice orale: O direcție nouă – după terapia parodontală, administrarea de probiotice specifice (bacterii “bune”) poate ajuta la reinstaurarea unei flore orale benefice care să țină în frâu bacteriile patogene.

Impactul parodontozei asupra sănătății generale

Studiile au arătat că există legături între boala parodontală și alte afecțiuni sistemice. Inflamația cronică și bacteriile din gură pot influența:

• Bolile cardiovasculare: Persoanele cu parodontită au risc mai mare de ateroscleroză și evenimente cardiovasculare. Bacteriile parodontale au fost găsite în plăcile de aterom, sugerând un rol în reacția inflamatorie sistemică.
• Diabetul: Relația e bidirecțională – diabetul agravează parodontoza, iar parodontoza necontrolată face mai dificil controlul glicemiei. Tratarea gingiilor ajută la îmbunătățirea indicilor metabolici.
• Complicații în sarcină: Femeile cu boală parodontală au o incidență mai mare de nașteri premature sau greutate mică la naștere. Inflamația sistemică este considerată factorul cauzal.
• Bolile respiratorii: Bacteriile din gură pot fi aspirate în plămâni, crescând riscul de pneumonii, mai ales la vârstnici.
• Boala Alzheimer: Cercetări recente au găsit markeri bacterieni parodontali în creierul pacienților cu Alzheimer, sugerând un posibil rol contributiv al infecțiilor cronice orale la declanșarea demenței.

Aceste conexiuni subliniază și mai tare nevoia de a menține o bună sănătate orală, nu doar pentru a salva dinții, ci și ca parte integrantă a sănătății întregului organism.

La Crystal Dental Clinic, departamentul de parodontologie este dedicat stopării “epidemiei tăcute” de boală parodontală. Prin programe de profilaxie, diagnostic precoce și tratamente moderne adaptate fiecărui stadiu, ne propunem să ajutăm pacienții să-și păstreze zâmbetul natural cât mai mult timp. Dacă observi chiar și cel mai mic semn de sângerare gingivală sau retracție, nu amâna consultul – parodontoza poate fi ținută sub control, mai ales dacă e depistată la debut. Gingiile sănătoase sunt fundația dinților sănătoși, iar noi te vom sprijini la fiecare pas pentru a întări acea fundație.