Atunci când dinții naturali sunt afectați sau pierduți, ramura stomatologiei care vine în ajutor este protetică dentară. Scopul proteticii este refacerea funcției și esteticului danturii prin diverse lucrări artificiale, precum coroane, punți sau proteze. Fie că ai un dinte cariat puternic și trebuie reconstruit, fie că îți lipsesc unul sau mai mulți dinți și vrei să-i înlocuiești, protetica oferă soluții personalizate. Vom explora în acest articol tipurile de restaurări protetice disponibile, modul lor de realizare și cum contribuie acestea la redarea zâmbetului și a masticației normale.
Ce înseamnă protetică dentară?
Protetică dentară este specialitatea stomatologică ce se ocupă cu proiectarea și aplicarea lucrărilor protetice – adică a “dinților falși” sub diverse forme. Aceasta include:
- Restaurări protetice fixe: lucrări cimentate sau înșurubate care rămân fixate în gură, nefiind detașabile de către pacient. În această categorie intră coroanele dentare, punțile dentare și lucrările pe implanturi.
- Restaurări protetice mobile/mobilizabile: lucrări pe care pacientul le poate scoate singur pentru igienizare sau repaus. Aici intră protezele totale (pentru edentație totală) și protezele parțiale (când mai există și dinți naturali pe arcadă) sau variante cum ar fi proteze scheletate, proteze elastice etc.
Mai există și dispozitive auxiliare ca inlay/onlay (obturații realizate în laborator), fațete (despre care am discutat separat), precum și elemente speciale (capse, culise, magneți) pentru ancorarea protezelor, dar ne vom axa pe lucrările principale.
Coroanele dentare
O coroană dentară (numită popular și “capac” sau “coroană artificială”) este practic un înveliș ce acoperă un dinte, refăcându-i complet forma și mărimea. Indicații pentru coroane:
- Dinți tratați endodontic (devitalizați) care devin fragili și predispuși la fractură – protecția cu coroană previne fracturarea.
- Dinți cu carii foarte mari sau plombe extinse, unde nu mai există suficientă structură dentară sănătoasă pentru a susține o plombă.
- Dinți fracturați sau cu smalțul foarte afectat (de exemplu din cauza bruxismului sever sau a eroziunilor acide).
- Reconstrucții estetice pentru dinți malformați sau sever decolorați (uneori se preferă fațete, dar dacă defectul este circumferențial, coroana e soluția).
Cum se realizează o coroană: Medicul va șlefui dintele de jur împrejur, reducându-i dimensiunile cu ~1-2 mm pentru a face loc viitoarei coroane. Dacă dintele este foarte distrus, se poate cimenta în prealabil un pivot (un bont artificial din fibră de sticlă sau metal) în canalul radicular, ca suport. Se ia apoi amprentă precisă (sau scanare digitală), se alege nuanța de culoare. În laborator, tehnicianul confecționează coroana din materialul ales. La ședința următoare, coroana se probează și apoi se cimentează definitiv pe dinte.
Materiale pentru coroane: Au evoluat mult – de la coroane metalo-ceramice clasice (schelet metalic acoperit de ceramică) până la coroane integral ceramice sau din zirconiu. În prezent, coroanele integral ceramice sau cele pe suport de zirconiu sunt foarte populare pentru zona frontală, datorită esteticii superioare (nu au metal, deci nu apare linie întunecată la gingie). Pentru măsele, zirconiu monolitic (frezat din bloc solid) oferă rezistență mare la forțele masticatorii. De asemenea, se pot folosi coroane din compozit sau acrilat provizorii (până la cele definitive).
Punțile dentare
O punte dentară înlocuiește unul sau mai mulți dinți lipsă, sprijinindu-se pe dinții naturali vecini breșei. Practic, este un ansamblu de coroane sudate între ele: dinții stâlpi primesc coroane, iar dintele lipsă este înlocuit de un element de punte atașat de coroanele de pe stâlpi.
Indicația clasică: dacă pacientului îi lipsește un dinte și are dinți sănătoși de-o parte și alta, se pot șlefui acei dinți (chiar dacă sunt sănătoși, ceea ce azi se încearcă totuși a se evita dacă e posibil implant) și se realizează puntea care să țină locul dintelui lipsă. Punțile pot înlocui și mai mulți dinți la rând (de ex. 3-4), dar cu cât sunt mai lungi, cu atât solicită mai mult dinții stâlpi și rezistența scade.
Astăzi, punțile tradiționale sunt adesea înlocuite de implanturi (pentru că nimeni nu vrea să mai șlefuiască 2 dinți sănătoși ca să pună un “pod” – preferăm să punem un implant doar unde lipsește dintele). Cu toate acestea, punțile rămân utile în anumite situații, de exemplu dacă stâlpii oricum necesitau coroane (aveau carii mari). Există și punți adezive de tip “aripioară” (Maryland Bridge) pentru incisivii lipsă la tineri – unde pe spatele dinților alăturați se lipesc “aripioare” metalice cu compozit, susținând dintele fals, fără să șlefuim mult din structură – dar acestea sunt temporare de regulă.
Materialele pentru punți sunt aceleași ca la coroane, cu preferință pentru rezistență sporită pe zone întinse (metalo-ceramică sau zirconiu cadru + ceramică).
Protezele acrilice totale și parțiale
Când nu există dinți stâlpi suficienți pentru lucrări fixe (sau resurse pentru implanturi), se recurge la protezele mobile:
- Proteza totală acrilică: folosită la edentație totală (toți dinții lipsă pe arcadă). Este placa clasică de acrilat roz (imita gingia) cu dinți acrilici montați pe ea. La maxilar se ține prin efect de sugativă (aduziune, acoperind palatul), la mandibulă stă mai precar (sprijin pe creasta alveolară, ajutată de mușchi). E cea mai simplă (și ieftină) formă de restaurare, dar vine cu compromisuri la confort și funcționalitate.
- Proteza parțială acrilică: folosită la edentații parțiale extinse. E similară ca material, dar include niște croșete metalice care agață după dinții rămași pentru stabilitate. E mai voluminoasă și mai incomodă comparativ cu alternativele moderne (proteze scheletate), dar e o variantă economică tranzitorie sau temporară.
- Proteza scheletată metalică: O versiune de proteză parțială mult îmbunătățită – are o bază metalică subțire (schelet metalic) care se sprijină și pe dinți (printr-un sistem de croșete sau culise, atenuând forțele). E mai redusă ca dimensiune (de exemplu nu mai acoperă tot palatul, ci doar o bară metalică subțire), deci mai confortabilă și mai stabilă la masticație. Rămâne totuși mobilizabilă.
- Proteze elastice (din materiale flexibile): Sunt parțiale acrilice din rășini speciale semiflexibile (ex. Valplast) care nu necesită croșete metalice inestetice, deoarece extinderile din același material roz se mulează și ancorează pe lângă dinți. Estetic sunt acceptabile (fără croșete vizibile), dar indicat doar pe edentații parțiale mici/medii; fiind flexibile, pe edentații mari se pot deforma și scădea stabilitatea mușcăturii.
Toate protezele mobile necesită o perioadă de adaptare – la început pacienții au senzație de corp străin, pot apărea puncte de presiune (care se ajustează de către medic), iar la vorbit și mestecat e nevoie de exercițiu. Dar cu răbdare, majoritatea oamenilor se obișnuiesc și le folosesc cu succes.
Protezele pe implanturi (suprastructuri)
La granița între fix și mobil sunt protezele ancorate pe implanturi:
- Proteze parțial fixe (supraproteze cu capse sau bare): De exemplu, la mandibula edentată, în loc de proteza totală clasică instabilă, se pot insera 2-4 implanturi care să acționeze ca stâlpi de ancorare. Pe implanturi se pun sisteme de fixare (bile/capse, bare cu slidere sau conectori tip “locatori”), iar proteza are elementele corespondente. Rezultatul: proteza stă fix în timpul funcției, dar se poate scoate pentru curățare. Pacientul capătă mult mai multă încredere la mestecat și vorbit, nefiind teama că “sare” din gură. E o soluție mai accesibilă decât punțile fixe pe implanturi, totodată ușor de igienizat.
- Lucrări fixe pe implanturi: Aici intrăm în sfera implantologiei, dar e relevant că protetica se ocupă și de punțile sau protezele fixe amplasate pe implanturi (precum sistemul Fast & Fixed, All-on-4 etc. menționat anterior). Practic, implanturile servesc pe post de rădăcini artificiale, iar proteticianul realizează puntea finală ce se înșurubează sau cimentează pe ele. Astfel de lucrări pot înlocui de la un dinte (coroană pe un implant) până la o arcadă întreagă.
Materiale moderne în protetică
Protetică a beneficiat enorm de dezvoltarea materialelor dentare:
- Ceramica integrală și zirconiu: Au revoluționat estetica. Astăzi se pot face lucrări fără metal, care sunt practic indistinguibile de dinții naturali. Zirconiul oferă și rezistență mare – astfel se pot face punți întinse, chiar și la măsele, fără componentă metalică.
- Compozite CAD/CAM: Pentru incrustații (inlay/onlay) sau coroane provizorii lungi, există blocuri industriale de compozit armat care pot fi frezate CAD/CAM, oferind o soluție intermediară cu uzură similară smalțului (blândă cu dinții opuși).
- Implanturile dentare din titan sau zirconiu: Au devenit parte integrantă a proteticii – platformele protetice (bonturile, conectorii) sunt standardizate și permit realizarea unor lucrări fixate cu precizie.
- Imprimarea 3D și CAD/CAM: Amprenta digitală și frezarea computerizată permit lucrări protetice mult mai precise, adesea realizate mai rapid. Erorile umane se reduc. Se pot imprima 3D modele, gutiere sau chiar proteze provizorii, ceea ce reduce semnificativ timpii de așteptare și costurile.
Îngrijirea lucrărilor protetice
Indiferent că ai coroane, punți sau proteze, întreținerea e crucială pentru durabilitatea lor:
- Igiena zilnică: Periajul de două ori pe zi rămâne obligatoriu. La punți, trebuie curățată zona de sub dintele fals – se folosesc superfloss (ață cu capăt rigid) sau duș bucal pentru a spăla pe dedesubt. O igienă precară duce la carii ale dinților stâlpi (pentru lucrări fixe) sau la inflamații gingivale și resorbție osoasă care destabilizează lucrările.
- Controale periodice: Mergi la dentist de 2 ori pe an pentru verificarea lucrărilor. Medicul va controla dacă cimentul este integru, dacă gingiile sunt sănătoase pe lângă coroane, eventual va face radiografii de control la punți pentru a vedea rădăcinile stâlpilor. O punte bine făcută poate ține 10-15 ani sau mai mult, dar dacă unul din stâlpi cedează (cariat sau parodontitic), se compromite toată lucrarea.
- Evitarea suprasolicitării: Coroanele și punțile sunt puternice, dar nu indestructibile. Nu rupe alune cu dinții, nu mușca obiecte dure. Dacă ai bruxism, poartă gutieră de protecție noaptea pentru a preveni ciobirea ceramicii.
- Rebazarea protezelor: Protezele mobile au nevoie la 2-3 ani de adaptări (rebazare) deoarece, în timp, osul maxilar se resoarbe și proteza devine mai largă, pierzând aderența. Medicul poate adăuga material acrilic pentru a “umple golurile” și a o face stabilă din nou. De asemenea, dintii de pe proteză se pot toci – dacă se deteriorează mult, uneori e nevoie de confecționarea unei proteze noi după 5-7 ani.
La Crystal Dental Clinic, abordarea noastră protetică este centrată pe personalizarea fiecărui caz. Medicul protetician colaborează cu tehnicieni dentari experimentați și folosește tehnologie digitală pentru a asigura lucrări confortabile, durabile și estetic de excepție. Indiferent dacă ai nevoie de o coroană pe un dinte sau de o reabilitare complexă a întregii guri, ne străduim să redăm nu doar funcționalitatea mușcăturii tale, ci și bucuria de a zâmbi cu încredere. Protetica dentară este, în esență, arta de a reda normalitatea acolo unde dinții au suferit – iar zâmbetul recăpătat este cel mai frumos rezultat al muncii noastre.
