Sunt multe aspecte interesante pe care este posibil să nu le cunoști despre necroza dentară, cum ar fi cauzele care duc la apariția acesteia, simptomele sale sau modul în care apare colorarea dintelui. Medicii noștri specialiști îți explică în detaliu toate acestea în articolul de mai jos.
Dintele necrotic se mai numește și dinte non-vital sau dinte mort și se referă la situația în care pulpa dentară din interiorul dintelui a murit, nu mai este vascularizată, iar spațiul din interiorul rădăcinii devine vulnerabil colonizării bacteriene.
Ce duce la apariția necrozei dentare?
De cele mai multe ori, aceasta nu are o cauză anume, ci este rezultatul final al unui proces de degenerare tisulară. Odată ce pulpa dentară a suferit un traumatism din care nu își poate reveni, ea începe un proces de degradare și în final ajunge la necroza țesutului pulpar.
Acești dinți au de obicei un istoric de traumatisme repetate, carii extinse, afecțiuni parodontale sau mișcări ortodontice rapide. Uneori se poate instala un proces numit „metamorfoza calcică”, în care celulele dentare depun într-un ritm alert cantități excesive de dentină de reparație. Rezultatul este un dinte care pare sa nu mai aibă canal radicular, deși el continuă să aibă unul microscopic. Acești dinți pot testa non-vitali la testele de vitalitate, la fel ca și dinții necrotici.
Care sunt simptomele acesteia?
Dinții cu pulpa dentară necrozată răspund negativ la excitanți termici sau electrici, dar ei pot fi sensibili la presiune (percuție, mușcătură), sau chiar dureroși în anumite situații, dar aceasta nu este obligatoriu să apară. Este posibil ca un dinte să fie în această stare de mai mulți ani, fără a cauza vreun discomfort.
Cum se produce acutizarea infecției?
Necrozarea pulpei dentare se produce fără implicarea bacteriilor, iar atâta timp cât această stare se menține, dintele este aproape asimptomatic. În momentul în care bacteriile ajung să infiltreze pulpa dentară necrozată (printr-o carie, fisură, fractură dentară etc.), începe procesul de colonizare bacteriană și dintele devine dureros, cu toate simptomele unei infecții acute: durere semnificativă continuă sau pulsatilă și/sau inflamație locală. În plus, uneori dintele poate parea a fi mai înalt decât ceilalți.
Cum apare colorarea dintelui?
În mod frecvent, dinții necrotici sunt mai închiși la culoare decât dinții vecini, aspect cauzat de faptul că pentru o perioadă îndelungată, dintele a suferit un aport sanguin crescut.
Creșterea fluxului sanguin este răspunsul organismului la inflamația pulpară și mijlocul prin care sunt livrate celulele imunitare. Presiunea și volumul sanguin crescut forțează celulele bogate în fier, de culoare roșu-brun, în stratul dentinar, rezultând în culoarea mai închisă a dintelui. Acest efect este mai evident la dinții frontali – incisivi și canini.
Când apare abcesul gingival?
Dinții necrotici pot prezenta în unele situații un abces gingival sau o fistulă prin care drenează infecția din interiorul rădăcinii și astfel pot varia și dimensiunile lor. De cele mai multe ori, apariția fistulei este însoțită de diminuarea simptomelor.
Cum se tratează un dinte diagnosticat ca necrotic?
În cazul în care dintele respectiv are canale radiculare accesibile, este tratat în mod normal prin tratament endodontic (tratament de canal). De obicei, este posibilă îndepărtarea nuanței cenușii a dintelui după finalizarea tratamentului endodontic prin aplicarea unei substanțe speciale de albire în camera pulpară pentru câteva zile.
După tratamentul endodontic dintele va necesita o restaurare coronară care poate fi o obturație (plombă), o coroniță sau un inlay/onlay, în funcție de cantitatea de structură dentară rămasă.
Dintele cu metamorfoză calcică nu necesită în mod obișnuit tratament endodontic. O radiografie retroalveolară poate fi realizată pentru a afla dacă un canal radicular este vizibil și dacă tratamentul este posibil pentru a corecta culoarea dintelui. O alternativă în acest sens poate fi aplicarea unei fațete dentare sau îmbrăcarea dintelui cu o coroană de acoperire.
